Principii cheie ale microfinanţării

1. Săracii au nevoie de o varietate de servicii financiare, nu doar de împrumuturi.

La fel ca toată lumea, săracii au nevoie de o gamă largă de servicii ce sunt mulţumitoare, flexibile şi rezonabile financiar. În funcţie de circumstanţe, săracii au nevoie nu doar de credite ci şi de economii, transfer sume lichide şi asigurări.

2. Microfinanţarea este un instrument puternic împotriva sărăciei.

Accesul la servicii durabile din punct de vedere financiar permite săracilor să îşi mărească veniturile, să construiască valori şi să îşi reducă vulnerabilitatea faţă de şocurile externe. Microfinanţarea permite gospodăriilor sărace să treacă de la supravieţuirea de zi cu zi la planificări pentru viitor, investiţii într-o mai bună nutriţie, condiţii de viaţă mai bune şi sănătatea şi educaţia copiilor.

3. Microfinanţarea înseamnă construirea de sisteme financiare care servesc săracii.

Săracii constituie vasta majoritate a populaţiei din majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Şi cu toate acestea, un număr impresionant de săraci continuă să nu aibă acces la servicii financiare de bază. În multe ţări, microfinanţările continuă să fie privite ca un sector marginal pentru donatori, guverne şi investitori responsabili din punct de vedere social. Pentru a-şi atinge întregul potenţial de deservire a unui număr mare de săraci, microfinanţarea trebuie să devină parte integrală din sectorul financiar.

4. Durabilitatea financiară este necesară pentru a ajunge la un număr semnificativ de săraci.

Majoritatea săracilor nu pot să acceseze servicii financiare datorită lipsei intermediarilor financiari. Construirea de instituţii durabile din punct de vedere financiar nu este un scop în sine. Este singura modalitate de a atinge un impact semnificativ, dincolo de ce pot finanţa agenţiile donatoare. Durabilitatea este abilitatea unui furnizor de microfinanţare de a-şi acoperi toate costurile. Permite operarea continuă a furnizorului de microfinanţare şi oferirea continuă de servicii financiare pentru săraci. Atingerea durabilităţii financiare înseamnă reducerea costurilor tranzacţiilor, oferirea de produse mai bune şi servicii care să respecte nevoile clienţilor şi să găsească noi metode de a ajunge la săraci.

5. Microfinanţarea are legătură cu crearea de instituţii financiare locale permanente.

Crearea de sisteme financiare petru săraci înseamnă crearea de intermediari financiari interni care să ofere servicii financiare pentru săraci, permanent. Astfel de instituţii trebuie să fie capabile să mobilizeze şi să recicleze economii interne, credite extinse şi să ofere o gamă de servicii. Dependenţa de finanţare din partea donatorilor şi guvernelor - inclusive bănci de dezvoltare finanţate de guvern - se va micşora gradual, pe măsură ce instituţiile financiare locale şi pieţele de capital private se vor maturiza.

6. Microcreditul nu este totdeauna soluţia.

Microcreditul nu este adecvat pentru oricine sau pentru orice situaţie. Săracii si flămânzii ce nu au venituri sau miljloace de rambursare au nevoie de alte tipuri de sprijin înainte ca ei să se poată folosi de împrumuturi. În multe cazuri, micile granturi, îmbunătăţirea infrastructurii, forţele de muncă şi programele de formare şi alte servicii non-financiare pot fi instrumente mai adecvate pentru scăderea sărăciei. Acolo unde se poate, astfel de servicii non-financiare trebuie să fie cuplate cu crearea de economii.

7. Plafoanele ratelor dobânzii pot afecta accesul săracilor la servicii financiare.

Costă mult mai mult să faci multe mici împrumuturi decât câteva mai mari. Dacă microfinanţatorii nu pot să perceapă rate ale dobânzilor care să fie deasupra ratelor bancare medii, nu îşi pot acoperi costurile şi dezvoltarea şi durabilitatea lor va fi limitată de o rezervă nesigură de finanţări subvenţionate. Când guvernele regularizează ratele dobânzilor, de obicei le fixează la nivele prea mici pentru a putea avea microcredite durabile. În acelaşi timp, microfinanţatorii nu trebuie să transmită ineficienţele operaţionale către clienţi, sub forma preţurilor (rate ale dobânzilor sau alte taxe) care sunt mult mai mari decât ar trebui.

8. Rolul Guvernului este cel de facilitator, nu furnizor direct de servicii financiare.

Guvernele naţionale joacă un rol important în crearea unui mediu politic de sprijin care să stimuleze dezvoltarea serviciilor financiare, în timp ce protejează economiile săracilor. Lucrurile principale pe care un guvern le poate face pentru microfinanţare sunt menţinerea stabilităţii macroeconomice, evitarea creşterilor ratelor dobânzii şi evitarea deranjării pieţei cu programe de împrumuturi subvenţionate nedurabile. Guvernele pot de asemenea să sprijine serviciile financiare pentru săraci prin îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru întreprinzători, reducerea corupţiei şi îmbunătăţirea accesului la pieţe şi infrastructură. În situaţii speciale, finanţările guvernamentale pentru instituţiile de microfinanţare independente şi sănătoase pot fi garantate, atunci când lipsesc alte fonduri.

9. Subvenţiile din partea donatorilor trebuie să completeze nu să concureze cu capitalul sectorului privat.

Donatorii trebuie să folosească granturi adecvate, imprumuturi, pe bază temporară, pentru a crea capacitatea instituţională a furnizorilor financiari, să dezvolte infrastructuri de sprijin (cum ar fi agenţii de rating, birouri de credite, capacitate de audit, etc.) şi să sprijine serviciile şi produsele experimentale. În anumite cazuri, subvenţiile donatorilor pe termen mai lung pot fi necesare pentru a ajunge la populaţiile izolate sau la care se ajunge greu. Pentru a fi eficace, finanţările donatorilor trebuie să caute să integreze serviciile financiare pentru săraci în pieţele financiare locale; să aplice experienţa specialiştilor în crearea şi implementarea proiectelor; este necesar ca instituţiile financiare şi alţi parteneri să aibă standarde minime de performanţă, ca şi condiţie pentru sprijin continuu.

10. Lipsa capacităţii instituţionale şi umane este principala constrângere.

Microfinanţarea este un domeniu specializat care combină serviciile bancare cu scopurile sociale şi trebuie create capacităti la toate nivelurile, de la instituţii financiare, prin organisme de reglementare şi supervizare şi sisteme informaţionale şi până la agenţii donatoare. Majoritatea investiţiilor în sector, atât publice cât şi private, trebuie să se concentreze pe această creare de capacităţi.

11. Importanţa transparenţei financiare.

Informaţii corecte, standardizate şi comparabile cu privire la performanţele financiare şi sociale ale instituţiilor financiare care oferă servicii pentru săraci sunt necesare. Supervizorii şi cei care reglementează în domeniul bancar, donatorii, investitorii şi, mai important, săracii care sunt clienţii microfinanţărilor trebuie să aibă aceste informaţii pentru a evalua corect riscurile.

Principiile FAER IFN de Creditare şi de Protecţie a Beneficiarilor Serviciilor Financiare de Microcreditare. >>